Mangaierile,sarutarile impartite,imbratisarile furate sau nu,nu umplu golul lasat dupa plecarea ta.
Caut ,in fiecare sarutare,in fiecare mangaiere,in fiecare imbratisare,caut spuneam,sa suplinesc golul ,sa micsorez prapastia ,sa ma redescopar.
Ma reinventez de fiecare data,crezand ca poate voi fi perceput altfel.Eronat,de fiecare data ,plictisul se instaleaza repede...si revin fantomele trecutului,parca mai acut decat pana la acel moment.
Fiecare moment de tandrete daruit,fiecare iluzie vanduta celorlalti,voit sau nu,strange si mai tare latul din jurul sufletului meu.
Ma inabus in propria tristete la gandul ca de mult sunt doar o amintire pentru tine...ca mi-ai uitat chipul,ca nu iti mai amintesti momentele noastre de tandrete...putinele momente adevarate ale noastre.
De aceea,vand uneori placere,dar nu pe bani,pe clipe petrecute in compania altora,ca sa te uit.
Impart imbratisari,sarutari,explorez trupuri zi de zi,in speranta ca te-as putea uita...
Tu,nici nu ma vrei,nici nu ma alungi...
Frumoase vorbele astea triste, dar nu ma pot abtine sa nu te intreb cand scrii si ceva cu dihori, ca pana la hiene trebuie sa practici un pic rasetul?!
RăspundețiȘtergerefrumos scris,dar vorbesti doar de tristete
RăspundețiȘtergerede ce??
...nu mai fii...asa defetist!
RăspundețiȘtergere..ne mai jucam de-animalul cu doua...spinarii?