E iarna afara,ninge in nestire...eu,gol,in fata geamului meu,privesc la cat de rar trece cate-o masina!Bucurestiul,e paralizat probabil.Putina lume de afara se grabeste care incotro!
Deodata o boare de mangaiere imi traverseaza corpul.Tresar.Nu e mana nimanui,e doar gandul ca esti langa mine.Iti simt rasuflarea,mi-e frica sa ma intorc sa te caut.
Dar,nu rezist tentatiei,ma intorc,si deodata ma cuprinde frigul,pielea mi se face de gaina.Nu stiu unde esti,dar nu esti acolo unde credeam.Se face noapte,grea peste sufletul meu.Ma trage catre pamant,ma lupt sa nu fiu doborat.Un fir de speranta,ma tine deasupra!
Doar un fir....
Se pare ca firul asta est lung in blogul tau. Exista o prezenta continua, un intrerlocutor permanent, ma intreb daca intotdeauna acelas.
RăspundețiȘtergereDa,este acelasi,sau mai exact a fost acelas...
RăspundețiȘtergere