Poetul,leul si vanitatea

Undeva,aproape,tare aproape intr-un oras cunoscut traia un poet. Sedea pe o insula in mijlocul marelui oras. Sedea la masa cu Vanitatea lui. Manca fructe,banale fructe pe care Vanitatea i le descria in cuvinte frumos colorate:
- Uite ce fruct exotic pe masa! Curbura liniei lui frumos desenata si culoarea lui galben auriu,mirosul lui ce umple incaperea ca o catifea moale...
-E o banala banana,ii raspundea Poetul plictisit. Vorbeste mai bine despre scrisul meu,te rog!
-O,cuvintele tale nu au pereche in lumea asta. Sunt mai frumoase si mai cuprinzatoare de intelesuri cu mult deasupra acestei insule cu o singura incapere.
- Mai spune te rog...
-Sunt mai presus de toate bogatiile lumii si nu este altul mai bun decat tine in descrieri. Cuvintele tale sapa adanc in mintea oamenilor si raman acolo mult timp dupa aceea...esti citat peste tot,in toate revistele literare,aducandu-ti elogii si multumiri depline.
-Mi-ar placea sa ii aud si pe altii vorbind asa de mieros,spuse el. De pilda as vrea sa aud ce spune Leul.
Leul isi facu aparitia racnind infometat dar se panica vazand ca pe masa erau doar fructe.
-M-ai chemat. Pot sti oare ce te face sa ma chemi?
-Da,vreau sa stiu ce parere ai despre poezia mea. Sincer.
-Cuvintele tale plagiate se spune ca se cheama poezie?Imi pasa prea putin de asta,imi este foame,vezi bine ca imbatranesc si nu mai pot sa imi procur singur hrana. Nevestei mele nu ii pasa,isi face vacantele pe vase de croaziera...
-Frumoasa ta sotie e mai tanara cu mult si se plictisea pe aici,incerca sa spuna Vanitatea. Dar tu esti puternic si destoinic,continua aceasta mieros...
-Lasa asta,taci. Pacat ca esti doar o inchipuire. Nu esti buna de nimic,nici macar de mancat. Nu pot ingurgita un fum inchipuit...
-Poezia mea de dragoste...incerca sa spuna Poetul...
-Taci si tu cu poezia ta cu tot. Pana si acolo numai vegetale gasesti. Imi vorbesti mie de ochii verzi ca salata de primavara si de buzele ca fraga. Baga si tu niste carne ceva...
-E mai poetic sa compari iubirea cu natura,iar natura e vegetala,nu?
-Mai poetic o fi,dar mie nu imi potoleste foamea,spuse Leul. Mai bine te mananc pe tine. Esti cam atos,dar,tot e mai bine decat nimic.
-Nu poti face asta,eu sunt Poetul!
-Da,da,ca tine sunt sute pe lumea asta.Romanul s-a nascut poet,dar leul nicidecum flamand. Iar criticii se vor bucura auzind asta. Sunt multi care nu te inghit dar se prefac interesati de scrierile tale nesuferite. Cine crezi ca te mai citeste?

Zicand acestea,se napusti asupra lui si il manca dintr-o inghititura.
Scuipa poezia si se duse sa doarma de amiaza.
Vanitatea se retrasese la timp din calea lui,ratacind pe insula acum pustie din marele oras atat de apropiat. Ratacea ca un fir de catifea moale...