duminică, 16 februarie 2014

Povestea negustorului fermier si a Printesei de ghiata

A fost odata,de doua ori,de mai multe ori ca de n-ar fi fost nu s- ar fi povestit asa de mult,a fost odata,undeva,intr- o tara foarte apropiata si intr- un timp de fel indepartat,un om care se credea tare istet si foarte iubaret,caruia ii placea mirosul de sapun de casa si femeia grasa si frumoasa. Ma rog,era eufemistic spus,ca nu refuza pe nimeni,din buna crestere,neaosa,din popor. Cand vorbea despre altii,tuna si fulgera,cand vorbea de sine era numai lapte si miere. Nimeni nu era mai bun decat el si nimeni nu indraznea sa ii treaca prin fata.

Omul asta de conditie medie fusese inzestrat de natura cu doua mame si mai multi tati,care mai de care mai bogat in laudarosenii si gogosele siropoase.Avusese de unde invata arta strecuratului prin lume ca gasca prin apa. Cu mintea limpede si pus pe treaba,venit de undeva de departe,omul nostru parveni la oras,dar nu din prima,ca nu era asa de usor,desi erau multe dispuse sa il ajute. Putin mai frumos ca dracu,avea ceva numai al lui si le invartea pe degete,nescapand ocaziile ce se iveau,ca de,erau multe care visau la povesti nemuritoare. Din muncitorul modest,sfatul batranilor il scoli si il facu sef de tarla in ferma de cornute. Se insura cand ii veni vremea cu o printesa de gheata,care dupa ce ii turna un plod isi vazu de cariera mirobolanta. Isi crescu aproape singur odrasla in cardasie cu cele care ii deveneau micutului,pe rand mame. De o noapte,de o seara,de un ceas. Printesa se facea ca nu vede,nu aude,desi intuia foarte bine ce se intampla,numai ca era prea absorbita de ale ei si nu prea mai dadea importanta barosului mult prea folosit.

Timpul trecu,si asa pe nepusa masa,in regat se ivi o razmerita populara din care omul nostru nu pregeta sa traga foloasele cuvenite. Uita de toti cei care il ajutara odinioara si deveni stapanul acelor locuri,manipuland pe mai departe mintile celor din jur. Printesa nu prea vizita locurile de joaca ale consortului,dar,intr- zi,fu invitata la un mare bal de sfarsit de an. Petrecerea era atent dirijata de cea care ii tinea Sefului socotelile. Se vedea in privirea ei de vulturoaica faptul ca ceva era in neregula si ca nu ii iesise socoteala cum ar fi dorit.I se blegise de tot . Ce cauta acolo tocmai Nevasta,cand ea era cea care veghea totul. De suparare,Socotitoarea isi cam pierdu cumpatul innecat in cateva cupe de nectar Black and white,ca de mica invatase ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine. In timpul unui dans i se paru ei ca Printesa e prea apropiata de consort si exploda,dand pe gura un mare adevar:
- Cine a mai pomenit sa joace doi soti asa? Ete si la asta ce face,o invarte pe aia cu fata inghetata ramasa asa de la ultima glaciatiune,ma mir ca nu se sfarma de atata dantuiala?
Asta e  blasfemie,cum ramane cu ea si cu sapunul ei Chanel de levantica si busuioc? Grea pierdere,deodata realizeaza ca mai bine astepta calul decat sa isi deschida lacatul la primul sms dat de zmeu.
 Facu atata zarva ca pe nepusa masa se trezi cu mangaierea unei palme peste obraz atat de suava ca ii muta falca din loc. Planse pret de cateva minute apoi,chema o caleasca si dusa a fost.Si nu mai stiu nimeni de ea si de conturile ei in monezi,altele decat cele de le mostenise de la parinti.
Printesa simti ca e momentul sa isi dezghete zambetul si sa se instaleze ca stapana. Simplu si fara explicatii. Isi reinventara pedigriul cu o nonsalanta iesita din comun. Acum,s-ar spune ca se reinventasera. Seful devenise deodata mostenitorul unei ferme de doua sute de ani si cateva mii de cornute,care mai de care mai supusa,Duduca devenise marea dascalita ce pusese pe fagas multe generatii predandu-le o materie foarte poetica-rezistenta materialelor.  Povesti care era treaba cu arta de a plimba aratatorul peste schemele imprumutate cu truda de la altii.
Conta ca aparuse intre timp internetul si ca puteau sa dea o cautare sa vada cat erau de adevarate afirmatiile lor? As...erau in curent cu noile tehnologii,dar,doar de fatada,ca le era teama sa nu isi prinda urechile. Devenisera bogati,tot mai bogati cu cat tot mai multi fraieri le cadeau in plasa. Si...important,devenira brusc moralisti,afisand o mare si inexistenta iubire,in ciuda faptului ca  dumnealui,continua cu meditatii particulare date mirositoarelor de sapun de casa. Scunde,inalte,slabe grase...nu conta,ca nu citea din ele,de fapt nu citea nici carti ca il durea capul,ala era semn de veche ciocoime. Auzi tu sa citesti carti...incerca rar cate un ziar de mondenitati,plin de pornosaguri ieftine si de povesti cu domnite siliconate si care isi urlau cazuistica pe hartie.Ii placea adesea sa spuna: -ce e prea lung nu e bun,ce e prea scurt insuficient. O spunea tot mai des cand era intrebat ce citeste,ca de,cum batea cineva in poarta cum se trezea intelectualul inexistent in el.
Incepura sa nu le mai placa in tara,incepura sa iasa peste mari si tari,dar numai cu caleasca,aveau rau de maturile zburatoare. Isi parasira palatul pe care il aveau la comun cu plebea,si isi facura unul mare cu multe incaperi goale,cu o curte cu gradina,in care cultivau gogosi,ca aveau nevoie sa le toarne celorlalti,dar care,culmea,la poarta era nepavat,fara canalizare...si in care stateau singuri cuc si pasare ,stingheri. Servitorii veneau si plecau,nu aveau cum sa vada ca cei ce se dadeau onesti,isi faceau de fapt pofte la care nici nu visasera.

Si,traira asa pana la adanci batraneti,poate or mai trai si azi daca nu si-or fi scos ochii intre timp,fericiti in nimicnicia lor searbada. Si poate or povesti nepotilor si stranepotilor adevarata poveste,sau poate nu isi mai amintesc nici ei de unde au pornit cu adevarat?


Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa,si am incalecat pe o capsuna si jur ca nu am spus o minciuna,si am incalecat pe un cal si v-am zis ceva real,si am incalecat o iapa si v-am spus povestea toata,frumos cosmetizata cu arome inmiresmata,cu iz de sapun de casa,v-am zis o poveste aleasa.
Fericire si doi bani,la anu si la multi ani,fericire din popor, sa aveti un usor,sa aveti timp sa ma cititi ca promit sa zic duios ca un fluieras de os,si promit sa scriu senin ca o creanga de salcam,primavara pe racoare sa cititi din scoarta in scoarta.

2 comentarii:

  1. Mie sa-mi spui in privat cine sunt aia doi si mai ales unde a fugit contabila si cu cat...
    Buna poveste, captivanta, mi-a placut. Mult.

    RăspundețiȘtergere