Lectia de onestitate-ep.1

2010,februarie,dupa sesiune...

Un bun prieten a avut atunci amabilitatea de a ma invita, imediat dupa sesiune,sa petrec o luna de vacanta in munti, in Val de Fassa,cam la o mie cinci  sute metri altitudine
,aproape de granita cu Austria. Mi-as fi dorit sa intru
 in contact cu batranii cu care lucra amicul meu,pentru a cunoaste cate ceva despre modul lor de viata. Un mic studiu mi-ar fi prins bine,pe vremea aia ma interesau persoanele in varsta si nemiloasa boala Alshaimer...
Faceam voluntariat la centrul memoriei,dar nu intrasem in contact cu ei,vazusem cateva cazuri,imi doream sa ajut,sa fac terapie prin desen...
Ulterior,am aflat si am vazut cat de greu este sa lucrezi cu ei.

Amicul meu,cum spuneam,lucra la un camin azil pentru varstnici,iar pe una dintre preferatele sale,Mary,sau Principessa,cum zicea el,am avut marea ocazie sa o intalnesc si sa imi impartaseasca franturi din viata ei. Cred ca este inutil sa spun ca si azi,dupa atatia ani,imi este dor sa stau de vorba cu dansa,ca la jumatate de ora dupa ce ne am cunoscut aveam senzatia ca ne cunostam de o viata?

Mary,doamna aceea care mergea cu un cadru,care facea tot felul de paste,sosuri si bunatati,care fuma fara a avea voie de la medic,nu avea deloc o poveste simpla. Bucuria a fost atunci cand a auzit ca eram student la psihologie,ea insasi in tinerete facuse doi ani de facultate. Se intampla pe la inceputul anilor 60. Provenea dintr-o familie veche dar scaparata,facuse liceul la maici,apoi intrase la facultate. Ii placea ce facea,dar cum o bucurie nu tine mult,prin anul doi,ai ei hotarara sa o casatoreasca cu un tanar bogat. Avea 19 ani iar el era cu zece ani mai in varsta. A parasit facultatea,valea natala si s-au stabilit la Torino. Era casnica,avea grija de cei doi copii facuti imediat dupa casatorie.
Nenorocirea a facut sa ramana vaduva,zece ani mai tarziu,cu doi copii mici,si sa fie alungata de catre familia defunctului,fara a primi nimic.
Nu a disperat,desi ii era teribil de greu,s- a intors in vale,o vreme la familia ei. Nu putea sta asa,nu era genul,dar nici nu stia sa faca nimic sa isi castige existenta. Cum vremurile erau grele se angaja camerista la un hotel. Ii placea sa isi castige singura existenta si sa isi creasca cei doi baieti.  Are nebunia de a lua in chirie hotelul respectiv si sa porneasca propria afacere. Facea de toate,bucatareasa,camerista,receptionera...tot. Dupa vreo doi ani,unul din furnizori,un inginer care livra produse de carmangerie,se indragosteste de ea. Ii propune sa se casatoreasca. Era vaduv cu patru copii. Desi ii placea,desi nu ii era usor,Mary refuza insa ii propune un pact- copiii lor sa petreaca o vara impreuna,daca se vor intelege bine,atunci va accepta. Totul merge bine vreme de doi ani,copiilor le era bine,se intelegeau,parintii se iubeau...
Domnul hotareste sa faca o casa noua,casa pe care pune ochii o bogatasa ce avea cateva hoteluri. Doamna propune un schimb,cere noua casa oferind in schimbul unei sume modice,un hotel. Cei doi accepta,fac afacerea desi se indatoreaza un pic la banca,apoi se casatoresc. Astfel devin proprii lor stapani,au un copil impreuna si mai deschid doua hoteluri. Cand obosesc,lasa afacerea pe mana copiilor si se muta undeva intr-o casa mica cu gradinita si flori. Dupa treizeci de ani,sotul se hotareste sa plece catre ceruri iar Mary,ramane singura. Face o depresie si paralizeaza usor pe partea dreapta. Internata in spital,medicii ii dau putine sanse,are 71 de ani,nu are cine avea grija ei,copii au familii si au viata lor proprie,iar ea nu vrea sa fie povara nimanui. Decide sa ceara sa mearga la un azil,camin pentru batrani. Isi revine si asta datorita vointei si nevoii de a munci,de asi ajuta in continuare familia.

Cand am cunoscut- o avea bucataria dumneaiei,laborator cum il numea.
Ne-am vazut de cateva ori in luna aia,nu ma saturam sa o ascult povestind,in timp ce facea diverse,iar eu desenam.

Cand am plecat,la despartire,am primit o imensa placinta cu mere,poate cea mai buna din viata mea,daruita din suflet si primita cu drag.


Multam Mary,ramai in gandurile mele,mereu luptatoare.
Multam de lectia de viata!