Impartim...

Uite,acum,ca trebuie sa plecam fiecare pe drumul sau,eu zic sa pastram aparentele, ca doi oameni educati si sa impartim ceea ce ne apartine(nu lucruri materiale,ci senzatiile ce le-am trait impreuna).
Sa impartim dara la sange tot,gram cu gram,sa nu fim niciunul neindreptatit,jecmanit,frustrat,cel putin nu la momentul impartelii.
Ce inseamna real pentru mine tie ti se parea ireal,deci nu se pune,asta se anuleaza.
Colinda pe mai departe dupa realul ala al tau pietrificat in cristale de tot soiul,stralucitoare si lasa-ma pe mine,vesnicul neinteles in intunericul vagaunei mele.
Mie mi se parea ireala dorinta ta de a schimba lumea,incepand cu mine.O vreme m-am facut ca nu imi dau seama,zambind,trecand cu privirea dincolo de tine,intreband asa ,intr-o doara,de ce tocmai cu mine?Ce nu iti ajungea sa te schimbi tu? Asa cum iti doreai sa fie ceilalti sa fi fost tu...era mai simplu,cred.
Sa ne impartim acum amintirile.Eu le iau pe alea de inceput,sunt mai colorate (dupa gustul meu),tu ramai cu alea inchise,reci,in nuante de gri cenusiu,de marouri terne...de viata trecuta anapoda,fara sens.
Sa ne impartim si sentimentele,iau iubirea de care tu nu ai nevoie,imi rezerv dreptul sa protejez ce a fost frumos.(Am nevoie de asta la CV).Iti las ura si noptile grele de nesomn ,in care blestemai fara rost tot ce traisei,uitand clipele care nu aveau dreptul sa fie uitate,aruncate in negura uitarii doar asa de dragul negarii.
Uitai cumva de tine, renegand.De aia zic,eu vreau iubirea,cu tot ce o inconjoara,imi vreau inapoi fluturasii si bataile inimii.Am sa iti imprumut si tie , ai sa ai nevoie,cu siguranta.NU acum,stiu insa ca va veni vremea.
Timpul vindeca toate impartelile strambe facute de oameni la suparare.Prea strambe pentru a avea curajul sa fie indreptate,fara sa judeci.
Speranta,alina dureri si invaluie sentimente,in catifeaua grea a emotiei ascunse in adancul sufletului.
Cu toate astea nu exista doua lumi,suntem nevoiti sa ne intalnim,nu exista nici imparteli echitabile,intotdeauna ,unul sau altul ramanand cu sentimente de neindreptatire,cu gust amar,prea amar sa se intoarca la locul unde s-a impartit si sa mai lase sau sa mai ceara.
Sau sa mai lase.Mai bine invoca frigul de afara,raceala din suflet...