Cuvinte fara sens...

Cuvinte fara sens,spun de cele mai multe ori toti aceia care nu comunica.A vorbi mult,fara rost,a spune cuvinte pompoase fara importanta,doar de dragul de a te auzi,inainte de toate tu,apoi cei din jur,folosind o atat de uzata limba de lemn,e apanajul oamenilor ce nu au de fapt nimic de spus.
Opreste-l la mijlocul frazei si intreaba-l cand a vazut ultima oara o frunza cazand. Se va bloca,nu va raspunde,eventual va fi iritat,cum el vorbeste despre importanta omenirii,iar tu il intrerupi pentru o banala frunza?Ce de aia ii arde lui acum?
Cand are atatea de spus,lucruri importante?
Ok...am inteles,vei spune,si il vei intreba cand s-a bucurat ultima data de o plimbare in parc,prin frunze,de mana cu cine ii e drag?
Omule,nu intelegi,eu nu am timp,sunt ocupat cu bunastarea lumii astea,iti va raspunde iritat,incercand sa te convinga,sau poate sa se convinga de adevarul celor spuse.
Iar tu,in nimicnicia ta,vei intreba cand a simtit rasuflarea calda a cuiva in ceafa?
Rosu ca racul iti va raspunde ca el nu doarme...
Ciudat,in sinea ta,vei crede ca ii e teama sa doarma cu cineva,ca viata lui e o continua fuga de sine...arogandu-si iluzia ca ajuta semenii...
Apoi nu vei mai auzi decat muzicalitatea cuvintelor,nu si importanta lor,dar undeva departe,inchizandu-te in visele tale cu ochi deschisi.Gandind la o frunza...la un moment de tacere...la toamna ce ne invaluie incet incet,lasand in urma torida vara...