marți, 28 septembrie 2010

Pseudo-iubirea

Iubirea,ce este iubirea cu adevarat?
Unde incepe si unde se sfarseste, cu fluturasi in stomac,cu nopti nedormite...la inceput,cu gelozie si crize de isterie spre sfarsit.
Cine are dreptul la ea cu tot ce implica,cine minte?Te iubesc si iti vreau binele,cretinule,inca imi mai suna asta in urechi dupa ani de separare...Era iubire sau o forma de egoism ,o forma de a te simti protejata(la tine),lasitatea de a nu infrunta viata de unul singur(la mine).
Ura e tot o forma de iubire,mascata,mai intens traita decat cea banala,normala...in care te complaci....incurcandu-ti existenta.
Iubirea pentru nevasta a tinut doua saptamani dupa casatorie,cand in casa voastra s-a instalat mama soacra sa isi ajute odrasla,sa nu se speteasca prea mult.Ziua ei,a soatei incepea devreme,mergea la serviciu,iar de la ora 5am,avea program din ora in ora...
Intimitatea voastra disparuse,inainte de a va cunoaste cu adevarat.Acum chiar ma mir,cum dracu a ramas insarcinata?Iti placeau si tie telenovelele,sau iti faceai treaba,ca iepurasul,in timp ce ea privea pasional...Prima criza a ei,de isterie,la maternitate,cand s-a trezit din anestezie,a fost cu televizorul ,ca nu prindea nu stiu ce canal...alapta si se ruga de tine sa ii aduci tv de acasa....
Saraca fiica-ta,are fara sa vrea nume din serialul de atunci:Marimar Augusta (de rusine,se prezinta si cere prietenilor sa i se adreseze cu o prescurtare a numelui de familie).
La cinzeci de ani,te trezesti si iti dai seama ca ai trait in minciuna.Te intrebi cine e femeia de langa tine care duhneste a ceapa si a branza si care ragaie in spaniola de la atatea telenovele ieftine?Idealul ei despre iubire,lumea ei...Te bate la cap,mai bine acceptai postul ala,atunci in Atgentina...alta ar fi fost viata noastra,zice....
Ti se aprind calcaiele dupa micuta emo,care lasa in urma ei un damf amestecat de tutun alcool,si parfum masculin. ce vine la fiica-ta,aproape in fiecare seara.Ii deschizi usa,amabil,si in treacat ii simti sfarcurile inpungand prin tricou...
Te rogi sa nu se uite in jos,de teama sa nu vada...
Apoi iti amintesti de bostanele nevestei tale,care doarme langa tine ocupand trei sferturi de pat,horcaindu-ti in ureche...si iti moare instantaneu erectia...
Iti faci de lucru la garaj,sperand sa o auzi cand pleaca,sa te oferi galant sa o conduci,nu se cade sa mearga singura la ora aia,nu?
Pentru ea scoti masina din garaj,pe a ta,nici la ma-sa nu o duci,ca poate sa mai mearga si cu mijloacele in comun.Ce a fatat-o ma-sa in masina?
Si apoi,mai vede si ea lumea,mai vede si lumea ce apetisanta e,asa rubiconda si planturoasa,in sinea ta chiar te rogi sa cada vreunui fraier cu tronc,sa te scape...dar ea nu,telenovelista de casa.
Apoi,pe final de anscolar,iti descoperi ,asa deodata,delegatii in strainatate...si te antamezi cu micuta fosta emo...pe care ai cizelat-o prin lume:Londra,Paris,Milano...
Traiesti iar dupa douazecisicinci de ani,si nici nu vezi c nu mai ai nume,esti iubi,pisi,tucuras...
Pe fiica-ta nu ai lasat-o singura nici in Vama,ca sti tu cum sunt tinerii din ziua de azi...
Traditionalist fiind,pe fiica-ta ai vrea sa o mariti virgina,sa stie barba-su ca ai crescut-o bine,educata cu limbi straine de la trei ani.
Traiesti in doua lumi paralele,ai doua case,doua autoturisme,incerci sa impaci si nevasta,din lasitate,si iubita,din dorinta.
Ti-e mai usor sa platesti o chirie amantei,deact sa lasi dracului toata agoniseala de o viata...Pe cine minti?
E asta iubire,sau e doar cea ce crezi despre asta?
Cat timp intre cele doua lumi,mai ai timp si de tine,sa mai stai de vorba cu tine,sa iti judeci trebuintele la rece?
Uneori te sperii ca a ta se mai uita si la talk-shouri deochiate,daca ii vine dorinta sa te urmareasca,sa puna pe urmele tale vreun detectiv?
Apoi te linistesti singur,cand sa o mai faca daca are timpul ocupat in nestire cu telenovelele?
La ea iubirea imbraca forme poleite de idealism latino-american.
La tine de delicventa aproape juvenila...

4 comentarii:

  1. Frate, asta chiar ai scris-o tare realist si frumos. Citind am trecut prin realitate si filme, printre divorturi, American beauty si fata lu' tata. Te cam pricepi. Cred ca ar fi cazul sa mai scrii din astea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare adevar ai scris. E trist ca iubirea a ajuns sa-si piarda din semnificatie... Dar ea exista, e iubirea aceea care te face sa zambesti pe strada de unul singur, aceea care te face sa-ti vezi reflexia in ochii celuilalt... trebuie doar sa o primesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cizelarea armoniei in textul de mai sus, prin insusi cuvantul dat - iubire - destrama amorficitatea ragazului de gandire al sensului vietii , insasi prin cutumele ei morale si de viata.Text absolut ambiental , plin de inocenta candida a dragostei ce nu se varsa niciodata in acelasi pahar.Frumos text!

    RăspundețiȘtergere