Oglinda

Ma intrebam cum ar fi daca am opri timpul intr-un moment prielnic,si daca am transforma clipa in eternitate,o eternitate banala,ce isi urmeaza cursul firesc!O eternitate, cat sapte vieti,petrecuta impreuna,fara povara unei umbre care sa iti intunece chipul atat de drag mie?

Calm,bucurandu-ne,luminandu-ne ochii de bucuria zilelor traite,de micile placeri ale vietii...in doi.Inseparabili,indestructibili,in lumea noastra,fara nebunia din afara.

Cautandu-ne privirile,incercand sa amestecam culoarea ochilor tai cu ai mei.Ar fi usor,daca amandoi am avea aceeasi tonalitate,daca am fi pe aceeasi lungime de unda mereu!.Sti,pictez,in fiecare clipa,in gand,de teama sa nu ma risipeasc in zadar .(Pictez,ceea ce cred eu despre notiunea de fericire).Si,cred cu toata fiinta mea,ca,fericirea are chipul tau.

Uneori,aproape ca ating normalitatea,apropiind distanta cu dorinta revederii,cu nevoia amandorura de a ne bucura.Atunci traiesc cu adevarat si prin toti porii simt ca traiesc ,ca sunt viu.

 Atunci,ne scaldam ochii in adancul unei oglinzi imaginare,incercand sa vedem dincolo de clipa prezenta.Cautand cu infrigurare...