Din prea multa comoditate,dar si din neputinta de a comunica prea des,stau izolat in casa.
Nu merg la scoala,nu merg in vizite,nu fac nimic.Stau...
Nu ies cu zilele din casa,doar cand sunt nevoit sa imi cumpar paine,lapte,branza,oua.
Putine cuvinte invatate,bagaj simplut,in ceea ce ma priveste. Sa mananc,sa socilalizez (era alt cuvant,dar asta suna mai bine).
Ma oboseste cumplit viata de oras,agitatia nebuna,lumea nebuna ce se invarte care incotro,fara tinta dupa parerea mea.Sau ma rog,cu o tinta ce nu e prea precisa,sau care din cauza grabei pare asa.
Mi s-a facut dorul de pietre.As putea sa stau zile intregi sa urmaresc si sa constat ca la fiecare cateva minute,peisajul este altul.O raza de lumina,un nor pot schimba,pot modifica imaginea.
Linistea nu,ea este aceeasi in fiecare moment pe cararile pe unde ratacesc,in gand,pana cand o voi face cu adevarat..Zambesc,amintindu-mi ce spuneai:ce tot faci atatea fotografii,niste pietre,nimic altceva,decat niste pietre.
Pai,daca nu aveam acum imaginile,nu innebuneam de dor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu