Dialoguri trecute,cuvinte multe,putine fapte.Ma plictiseam de scris,ceream sa vorbim real,palavrageam,iluzionam,amageam timpul fara a ne da seama ca din pacate este ireversibil.Joc de cuvinte,dar nu cel clasic.
Neintelesi,eram amandoi,diferente de atitudine,visator eu,de partea cealalta,un zid pragmatic...
Si totul se termina ca in filmele indiene moderne cand povestea se termina cu un mesaj de adio :drum bun in nebunia plina de scrum ,fumata ca o tigara pe care o crezi viata .
Ma regasesc putin in vorbele tale.Asa cum spuneam la inceput ,nu stiu sa iubesc.
Niciodata nu ai fost porizonierul nimanui, poate doar al imaginatei tale.
Drum bun si la revedere.
Flatant ca ai scris despre mine , imi pare rau ca te expui si arati lumii o suferinta acceptata de tine ,al carui motiv ai vrea sa cred ca am fost eu.
Ce pot raspunde unui astfel de dialog?
Ca nici eu nu pot iubi,ca sloiul de gheata ce a ramas adanc in inima,nu poate fi topit?
Nu de la distanta,nu de un mail,un mass sau un cuvant cald la telefon?
Doamne,Domnule Eliade,dumneata cu Maitreyi,nu aveati net,ce ar mai fi fost sa va dati e-mailuri,massuri si alte de astea?Ai mai fi scris minunata carte,plictisit de a raspunde on si of-line?
Care ar fi fost finalul povestii voastre de dragoste?Un sms,prin care ea se departa?
Fi multumit,domnule ca nu ai apucat sa traiaesti astfel de vremuri,cu siguranta nu ti-ar fi placut sa umbli dupa dumneata cu trei patru telefoane,sa primesti apeluri de pe numere private...
ca de obicei...foarte interesant..si sincer,ma regasesc si eu in aceste cuvinte!!
RăspundețiȘtergereoare ti-ai dat seama ca as simti si eu asa ceva..sau doar intamplarea face sa ..gandim cam in acelasi mod?
Ramane de vazut..timpul ce va decide....!
ciao omuletzule.!
Frumos scris, Radule.
RăspundețiȘtergere