Nefericita

Dupa indelungi cautari,se opri la poarta manastirii si ceru o cana cu apa si un colt de paine. Era trista si ravasita,imbracata neingrijit,cu unghiile murdare si partial lacuite,cu paltonasul stramt peste bustul devenit brusc generos. Cazuse prada deznadejdii dupa ce fusese parasita de ultimul iubit. Depresia pusese stapanire pe silueta ei,devenise prietena cea mai buna a frigiderului,nu ii mai pasa de sine,incepuse sa apuna. Luase peste masura in greutate iar vecinele se dadeau din calea ei si ii ziceau pe la spate''batrana balena esuata''.

Prietene nu mai avea,daca prietene s-or fi numit cele cu care cutreiera cluburile zi si noapte.Nu mai avea dare de mana, asa ca disparusera.  Cretinele alea ii trasesera clapa si ii inchisesera usa in nas cand au inceput lamentarile.

Gicu,plecase si el,satul de asteptat noaptea pana tarziu sa revina din peregrinari. O banuia si ca ar fi avut un iubit secret,si asta pentru ca prea era rece in ultima vreme. Saraca,ea era singura care stia,nu avea pe nimeni,dar ii placea sa cocheteze cu ideea. Isi ura colegul de redactie care ii spunea Tatica,de ar fi putut l-ar fi strans de gat. Facuse cursuri de psihologie,de fapt isi luase diploma,ca de trecut pe la scoala nu o prea facuse,nu avea timp. Dar,voia sa isi deschida cabinet. Doamne,ii spunea ala,ai sa nenorocesti oameni,tu nu esti in stare sa te ajuti singura,cum poti sa ajuti pe altii? Il facea ca pe o albie de porci,dovedind inca odata ca nu ar fi putut fi un fin pompier de suflete.

 Singura care ramasese alaturi de ea,matusa ursuza si avara,o cicalea si o iscodea permanent,nemultumita ca nu mai are slujba si nu mai umplea frigiderul. Devenise agitata,nu avea o clipa de liniste,incerca tot mai mult sa stea departe de casa matusei.

Intr-o zi,isi luase trolerul L.V ,vaga copie a unei celebre marci,luata in vacanta de vara de pe la Capul Kaliacra,isi puse puloverul rosu cu trandafiri  si fusta plisata de la Gicu,cateva mici lucrusoare si pleca unde vazu cu ochii. Auzise de mica manastire si ar fi vrut sa se reculeaga pret de cateva saptamani. Bani nu prea avea,dar pleca totusi.

Nu statu mult la manastire,fusese alungata oarecum de maicute,care se saturasera de figurile ei.  Ea refuzase sa ia parte la viata monahala,dormea pana la amiaza,pierzand noptile urmarind povestile divelor de catifea siliconata si a tinerilor domni...pe canalele de mondenitati. Si,culmea,mai avea si pretentii,cum ca mancarea nu era ecologica,cum ca nu putea tine un regim strict,cum ca fusese nevoita sa renunte la tigarile ei slim. Sarmane fiinte,ce a fost in capul vostru cand a-ti deschis usa? Binele facut,asa cu umilele voastre puteri nu era suficient.

Asta este povestea trista a unei femei ce nu isi gaseste locul. Si sunt multe ca ea doar ca nu le stiu eu. Frustrate,biete nefericite carora nu le ajunge nimic. Si nu le ajungi cu prajina la nas.