Ce spui, cand spui,ramane doar de tine stiut,uneori simti gustul plin de venin al senzatiilor de preaplin,alteori greata de greata...de a fi pragmatic(a se citi,inuman,asta pentru ca nu esti nici pe departe ca toti ceilalti).
Si taci,si te uiti cu mirare la nebunia din jur,incerci sa intelegi si te simti depasit,complet aut...
Lumea ti se pare ireala,vrei sa pleci ,dar unde,te refugiezi in ce stii tu mai bine.Si incetezi sa comunici cu cei care nu au nimic de spus.
Ti se pun etichete,esti judecat,dar e prea greu sa dai explicatii...fara sens,pe care nici nu le-ar intelege nimeni,nici,lucru mai grav,nu s-ar obosi sa le inteleaga.
Esti trantit,pus la zid,executat la marginea societatii asteia bolnave,si asta pentru ce?
Tu cand spui ce spui,de fapt preferi sa taci,sa lasi mimica si gestica sa vorbeasca in locul tau...avand un aer de detasare in fata lumii.Si taci profund,lasand sa se exprime doar anumite parti ale corpului tau.Dar nu toate odata,pe rand,calm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu