E frig afara,prea devreme a venit anul asta frigul,mult prea devreme,ingrozitor de devreme s-a facut intuneric in miezul zilei.Ploaia cu stropi mari imi spala si imi biciuie obrazul in acelasi timp.Are grija de mine si ma cearta violent.Vorbesc cu ea,ma rog de ea sa fie indulgenta,sunt om,deci sunt supus greselilor de fiecare zi.Nu mint,nu fur dar mai gresesc si eu.De pilda gresesc cersind de la tine raza de soare blanda,si nu sunt in stare sa vad fulgerele din privirea ta.Gresesc,mangaind umbra lasata de tine pe scaunul din camera mea...adulmecand urma parfumului tau,adormind cu tine in nari ,chiar daca ai plecat de mult...
Trezirea, noaptea din somn e intotdeauna brusca,ca si lipsa ta,imi da fiori uneori.Mi-e frig,mi-e teama sa ies,mi-e teama sa iti las umbra in camera,ca nu cumva sa dispara.
Imi repeti obsesiv:a venit iarna iubite.Ma uit prin tine si refuz sa te cred,intind mana si dispari.
Si mi-e frig,mi se face sete,umblu prin casa fara papuci...calcaiele imi ard pe podeaua rece...
Ma imbrac neglijent,culori ce nu se asorteaza,nu mai pun pret pe cum arat,imi tarsai agale picioarele,abia abia reusesc sa articulez doua cuvinte.
Pentru mine soare si frig au acelasi sens,departarea.
Raman inca posedat de sarmul surasului tau primavaratic,ce mi-a incalzit vara si mi-a inghetat toamna retina.Poate mult timp,nu ma voi desprinde de tine,iubind prea mult imaginea ta...umbra ce se preumbla prin casa,in lipsa ta...
Urata obsesie...urat destin.Sa fie frig si soare in acelasi timp,sa fie lumina puternica afara si intuneric inauntrul tau.Sa poti fi doua stari diametral opuse...Sa reusesti sa transormi ziua in noapte si invers....in permanenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu