Cuvintele imi umbla prin cap cu viteza naucitoare,imi ingreuneaza gandurile si asa blocate de o iubire neimpartasita,intrerupta brusc din neputinta acceptarii...de neincrederea in oameni,din teama mea de a mai putea fi eu insumi.
Nopti nedormite,ochi obositi de imagini si sentimente,maini ce nu stiu ce sa faca,ameteli bruste si caderi,la figurat,inima franta si obosita,palpaind abia sesizabil.
Amintiri dragi asupra unor stari carora nu le dadeam nici o importanta inainte.
Seri vizionand un film,mana in mana....palme ce ardeau de dorinta...priviri ce clocoteau in adancuri...
Nopti dormite impreuna,maini ce se cautau prin pat,mangaieri...trupuri goale,fiecare in cearsaful sau...
Si dintr-o data-ruptura.
Neinteleasa neputinta aceptarii de a fi noi insine,de a vrea sa ne fie bine...
Sunt un nimic gol,care are o noua zi in fata,dar in care nu va face nimic,decat sa hraneasca niste ganduri negre...o noua zi ,in care voi adanci si mai mult prapastia dintre noi...
Se pare ca esti bolnav. De dragoste. Cu mici exceptii toate bolile au leac, iar la asta merge bine uitarea sau contactarea unui alt virus asemanator.
RăspundețiȘtergerePictura este bine aleasa pentru postul asta.