Hei,aici ploua in rafale...stau in fata geamului meu semirotund,privind in gol!
Stiu cum ploua in orasul asta urat,de ceva zile sunt iar parte din el,vad pe geamul biroului,o ploaie urata,care pare speriata de soare.
Esti parte din orasul meu cenusiu?Imi venea sa ies cu picioarele goale prin baltoace,de bucurie.
Stai calm,nu ma vei gasi vreodata,sau chiar daca o vei face,vei trece plapand pe langa mine,fara sa stii cine sunt..
Zgomotul ploii,nu ma impiedica sa rad,in hohote,scuturand mucegaiul de pe pleoape precum firele de matreata....siderat de cuvinte...siderat de amurgul cenusiu...trist ,fara soare.
Nu mi-am propus sa gasesc pe cineva fara voia sa.
Nu cred ca asta ar fi scopul,desi tu daca ai trece pe langa mine ai sti cine sunt...
...ganduri mucegaite,in amurg...trist amurg...fara rost....pierdut in orasul mare si cenusiu!
Deci la asta se ajunge indiferent de varsta, anotimp, sex, sau politica. Putin prea multa ploaie, lipsa tigarilor, o lama aflata prea la indemana si piticii mucegaiti sar in cap cu venele franjuri. Si sa stii ca orasul tau nu este urat. O fi mosntruos. Urat si mucegait este oraselul meu. Este atat de mic si de urat, incat mucegaiul este singura lui dovada de substanta.
RăspundețiȘtergerer