A-ti vazut cumva ,vreodata ,in fata voastra un...tampit?
Si nu un oarecare tampit,ci pe cel mai mare,existent pe Pamant,Terra sau cum o sa vreti sa ii spuneti?!?
Nu cred,uitati-va bine,in jur,in fata voastra,se afla cel mai....cel dintre cei mai cei....
Sa explic de ce asa,asta ar fi cat se poate de corect,de fair-play,pentru voi toti....
Saptamana trecuta,plecat cu o prietena buna,in periplul moldovean,toate bune si frumoase,ajungand si la Iasi.Frumusetea orasului m-a fascinat,acum un an jumate,cand eram impreuna,mai sti despre ce vorbesc,asa e?
O viata intreaga,am refuzat sa ajung la Iasi,nu pot explica asta,de ce...
In anul acela,trebuia sa ne vedem in week-end,dar nu la Brasov ca deobicei,aveai o conferinta,dracu stie despre ce era vorba,dar,am venit dupa tine acolo.Au fost cele mai frumoase zile ale noastre.Asta,dupa mine,nu am intrebat niciodata,care ar fi fost dupa tine,cea mai frumoasa zi...sau daca ai avut vreodata stresul asta!
Ei bine,acum,nu am avut altceva de facut,decat sa imi amintesc...pe unde am umblat impreuna.
O zi intreaga,am mers pe urmele pasilor nostri din trecut...rememorand fericirea de atunci.
O zi intreaga,am auzit rasul tau in urechi,ti-am vazut zambetul la masa de cafea,la cofetarie...in patul de hotel.
O zi intreaga ,cu tine ,in gand in Iasi.
Exact ce spuneam,tampitul numarul 1.
Seara,in fata hotelului unde ne-am iubit ca doi nebuni,la ora la care vorbeam deobicei,te-am sunat.
Voce straina,plictisita si vizibil iritata,care se bucura de numai putea de apelul telefonic.Inutil sa iti spun tot ce traisem in ziua aia.Inutil,dar foarte util sa imi dau seama ca-s asa cum sant!
Cat ma vei mai bantui,tu si imaginea ta?
Cat voi mai accepta sa refuz sa te exilez intr-un colt al uitarii....pe care sa se astearna praful!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu