Trezirea la primavara

Ma dezmortesc .incet,capat curajul de a vrea sa pot continua sa incep sa traiesc fara a avea povara ta in urma-mi.Erai o povara,stiai?Tot timpul trebuia sa ma ridic la inaltimea ifoselor tale.

Sa mi se deschida ochii larg inchisi spre ce credeam ca poate fi lumea reala,nu spre cea inchipuita pe care mi-o aratai tu,iar eu orb acceptam,legat de pat,de masa,de casa...prizonierul bunului tau plac.

Sa vreau sa incerc sexul real,nu cel de cuvinte,pe care ma invatasei sa ti-l citesc pe buze printre soapte in noptile fierbinti pe care mi le inchipuiam ca vor fi vreodata gustate de amandoi la unison..Sorbeam si ma hraneam cu vorbele tale care devenisera ca un drog pentru mine.Ma amageam cand cald ,cand rece.

Sa vreau sa gandesc in limbajul cel mai putin elevat,atat de aproape de trivialitatile lunii asteia reale,care denatura tot ce insemna viata,tot ce nu invatasem experimentand odata cu tine.
Mizeria vietii.Mizeria lumii asteia de cretinoizi in care ne invartim.Dar atat de reala,de necesara.

Ma detasez,ma indrept spre lumina spun eu,chiar daca tu zici ca e intunericul.
Cum iti spuneam nu mai ai putere asupra mea asa cum o faceai cand se intuneca devreme,ademenindu-ma cu trupul ala frumos... dar nesuferit de gaunos,sec,frustrat...pe care imi inchipuiam ca il iubesc,pana la cer si inapoi.

Ma ridic  din fotoliu,imi pun halatul pe mine.Deschid usa si apoi o trag dupa mine,urandu-ti in gand ramas bun, Ramai in paradisul tau cu miros de tamaie cu pretentie de smirna,cu mataniile tale de o mie de ori cerute drept ofranda ochilor tai.

Ma trezesc brusc in mijlocul miesmelor,urat mirositoare,dar atat de reale,si invat sa caut macar o parte din comoara aia atat de poetic numita fericire.Fericirea de a simti dorinta din lucrurile simple,fara fantasmagoria ce te inconjoara.

Redevin golanul ala fara nimic in buzunar dar liber sa fumeze din chistocul vietii traite...dupa bunul plac.Ridic ochii spre cer si ma apuca rasul isteric,in hohote...multumesc mie ca am avut nebunia sa ma indepartez.